Abonează-te la devoţionale zilnice
| Devoţionalul zilnic în limba romană |
 |
| Devoţionalul pentru femei |
 |
Citește: Romani 14 – 16
„Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.” (Romani 14,10)
Ideea centrală: Deşi pot exista deosebiri între noi, în felul în care ne înţelegem datoria faţă de Dumnezeu, dacă vom cultiva acceptarea, respectul şi dispo ziţia de a învăţa unii de la alţii, vom ajunge să fim mai apropiaţi.
Cineva s-a dus la un rabin renumit din Antichitate şi i-a cerut să-i explice întreaga semnificaţie a Torei, în timp ce stă într-un picior. Rabinul i-a răspuns stând într-un picior: „Să nu-i faci altuia ce ţie ţi se pare a fi dureros. Aceasta este întreaga Toră. Restul este comentariu”.
Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu declaraţia rabinului, el prezintă o idee. Unele aspecte ale credinţei noastre sunt fundamentale, iar altele sunt doar „comentariu”. Studiul din săptămâna aceasta tratează câteva dintre acele „comentarii”. Lucrul acesta înseamnă că tot ce a fost înainte s-a concentrat foarte mult asupra principiilor fundamentale ale mântuirii. Care este rolul Legii – fie al întregului sistem al Vechiului Testament, fie doar al Celor Zece Porunci – în domeniul mântuirii? Pavel a trebuit să definească în mod clar care sunt temeiurile pe care Dumnezeu acceptă pe cineva. Probabil că totul ar putea fi rezumat prin întrebarea temnicerului păgân: „Ce trebuie să fac, ca să fiu mântuit?” (Fapte 16,30).
Pavel începe acum să facă unele „comentarii”. Deşi a fost foarte categoric cu privire la unele idei, Pavel adoptă o atitudine mult mai liberă cu privire la alte lucruri, deoarece acestea sunt neesenţiale, sunt „comentarii”. În acelaşi timp, deşi subiectele ar fi putut să nu fie importante în ele însele, atitudinea pe care creştinii o aveau unii faţă de alţii, cu privire la aceste subiecte, era importantă.
În Romani 14,1-3, este vorba despre consumarea cărnii animalelor care ar fi putut fi jertfite idolilor. Conciliul de la Ierusalim (Fapte 15) a reglementat că şi creştinii convertiţi dintre neamuri trebuiau să se abţină de la folosirea unor asemenea alimente. Totuşi, nu se ştia întotdeauna dacă acea carne vândută pe piaţa publică provenea sau nu de la animale jertfite idolilor (vezi 1 Corinteni 10,25). Unor creştini nu le păsa deloc, dar alţii, dacă aveau cea mai mică îndoială, alegeau să mănânce doar vegetale.
Subiectul nu are nicio legătură cu vegetarianismul sau cu stilul de viaţă sănătos. De asemenea, Pavel nu sugerează în pasajul acesta că deosebirea dintre curat şi necurat a fost anulată. Nu acesta este subiectul în discuţie. Dacă expresia: „unul crede că poate să mănânce de toate” (Romani 14,2) ar fi interpretată ca însemnând că acum poate fi consumat orice animal, curat sau necurat, ar fi aplicată greşit. O comparaţie cu alte pasaje din Noul Testament ar fi împotriva unei astfel de aplicaţii.
„A primi” pe cel slab în credinţă a însemnat a-i acorda calitatea deplină de membru şi un statut social deplin. El nu trebuia să fie judecat, ci să i se dea dreptul de a avea propria părere.
De meditat: Deşi trebuie să ţinem minte principiile înţelese în studiul de astăzi, oare
nu sunt ocazii şi locuri în care trebuie să intervenim şi să judecăm, dacă nu
inima unui om, cel puţin faptele lui? Trebuie să facem un pas înapoi şi să nu
spunem nimic în nicio situaţie? Isaia 56,10 îi descrie pe păzitori ca pe „nişte
câini muţi, care nu pot să latre”. Cum putem să ştim când să vorbim şi când să
păstrăm tăcerea? Cum putem să trasăm linia corectă de separare aici?
Descarca acest studiu in format PDF
NOU!!! Scoala de Sabat in format
AUDIO (mp3)
Prin bunavointa si munca fratilor nostri din Comunitatea Eben-Ezer,
Spania va putem pune la dispozitie Scoala de Sabat in format audio.
Pentru ascultare mergeti pe site-ul
dansilor sau dati direct click AICI .
| |