Scoala de Sabat, Trimestrul III 2010, Mântuirea în Epistola către romani

Mântuirea în Epistola către romani

iulie – august - septembrie

2010

Introducere

Marile principii al Evangheliei în Epistola către romani Epistola către romani „este cartea de căpătâi a Noului Testament, Evanghelia în starea cea mai pură. Niciodată nu poţi spune ca ai citit-o sau ai studiat-o prea mult. Cu cât te adânceşti mai mult în ea, cu atât o preţuieşti mai mult şi gustul ei este mai bun. ” (Martin Luther)

În general, celelalte epistole scrise de apostolul Pavel conţin un răspuns la o problemă anume, cu care se confruntau destinatarii scrisorii. Astfel, epistolele scrise corintenilor răspund situaţiei de conflict din această biserică. Însă Epistola către romani reprezintă crezul apostolului Pavel. Privind la vremea în care a fost scrisă această carte, vedem că nevoia de un astfel de tratat de doctrină era evidentă. Când Pavel s-a apucat de scris, trecuseră deja aproximativ douăzeci şi cinci de ani de propovăduire a Evangheliei de-a lungul şi de-a latul Imperiului Roman. Comunităţile creştine se răspândiseră pretutindeni, apăruseră în toate colţurile imperiului. Inevitabil, această nouă învăţătură a început să ridice întrebări chinuitoare în inimile celor ce o întâlneau pentru prima oară. Cum se împacă Evanghelia iertării cu „dreptatea” lui Dumnezeu? Ce mai rămâne din „neprihănirea” cerută de Dumnezeu, dacă păcătoşii sunt iertaţi prin oferta gratuită a „harului”? Ce fel de relaţie există între această „Evanghelie” şi străvechea „Lege a lui Moise”? Nu-l desfiinţează ea pe Moise? Şi ce mai rămâne din legământul „avraamic”? Cum se poate ca „neamurile” să aibă parte de privilegiile legământului făcut cu evreii?

În Epistola sa către romani, Pavel a prezentat marile principii ale Evangheliei. El a expus poziţia sa cu privire la întrebările care frământau bisericile iudaice şi bisericile celor veniţi dintre neamuri şi a arătat că nădejdile şi făgăduinţele care aparţinuseră cândva iudeilor acum erau oferite şi neamurilor. „Cu o mare claritate şi putere, apostolul a prezentat doctrina îndreptăţirii prin credinţa în Hristos. El spera ca şi alte biserici să poată fi ajutate prin învăţăturile trimise creştinilor din Roma; dar cât de puţin putea el să prevadă influenţa nespus de întinsă a cuvintelor sale! În decursul tuturor veacurilor, marele adevăr al îndreptăţirii prin credinţă a stat ca o puternică torţă aprinsă, spre a-i călăuzi pe păcătoşii pocăiţi pe calea vieţii.” – Ellen White, Faptele apostolilor, pag. 373

Iubirea veşnică a lui Dumnezeu este descrisă magistral, sub inspiraţie, în Epistola către romani. Astfel, în planul făcut din veşnicii, Dumnezeu îi cuprinsese pe toţi oamenii. Citind Vechiul Testament, poate suntem tentaţi să atribuim dragostea Sa doar poporului Israel. Însă jertfa de la Golgota, asigurările transmise personal de Isus, cât şi cuvintele apostolilor ne arată clar, tuturor, un singur lucru: „dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8,31) Inspirată din epistola lui Pavel, rugăciunea către Tatăl ceresc în acest trimestru poate fi:

Doamne, ajută-ne să înţelegem că neprihănirea Ta este ceea ce ne trebuie, că atât noi, neamurile, cât şi evreii suntem sub povara păcatului şi urmarea vinovăţiei întregii omeniri este moartea (Romani 1-3,20). Ajută-ne să înţelegem şi să primim neprihănirea lui Hristos, care ne este dăruită nu prin ţinerea Legii, ci prin credinţă, prin harul divin acordat fără plată, în urma morţii lui Hristos (Romani 3,21-3,31). Vedem aceasta în viaţa lui Avraam şi în cea a lui David, în binecuvântarea şi mântuirea lor (Romani 5,1-5,21). Dorim ca, după ce am murit faţă de păcat, să trăim pentru Tine, prin Duhul; dorim să avem neprihănirea Fiului Tău realizată în noi. Având neprihănirea Sa asigurată, suntem fii şi ne aşteaptă slava (Romani 6,1-8,25). Învăţând din alegerea, îndepărtarea şi restaurarea Israelului (Romani 9-11), dorim să arătăm prin vieţile noastre neprihănirea Domnului Hristos în cadrul activităţilor spirituale, sociale şi cetăţeneşti, în cadrul părtăşiei şi slujirii noastre creştine (Romani 12-16).

Binecuvântaţi de Dumnezeu, fie ca finalul trimestrului să ne găsească vrednici de versetul „…iar acum, aveţi ca sfârşit viaţa veşnică” (Romani 6,22 u.p.).

Ciprian Iorgulescu, Şcoala de Sabat / Lucrarea Personală

Lecţiunile acestui trimestru:

1. Trimestru 3 2010, studiul 1: Pavel si Roma
   ...
2. Trimestru 2 2010, Studiul 2: Iudei şi neamuri
   ...
3. Trimestru 3 2010, Studiul 3: Toţi au păcătuit
   ...
4. Trimestrul 3 2010, Studiul 4: Îndreptăţit prin credinţă
   ...
5. Trimestrul 3 2010, Studiul 5: Indreptatirea si Legea
   ...
6. Trimestrul 3 2010, Studiul 6: Explicarea credintei
   ...
7. Trimestrul 3 2010, Studiul 7: Biruinţa asupra păcatului
   ...
8. Trimestrul 3 2010, Studiul 8: Omul din Romani 7
   ...
9. Trimestrul 3 2010, Studiul 9: Libertatea în Hristos
   ...
10. Trimestrul 3 2010, Studiul 10: Mântuirea pentru iudei şi neamuri
    ...