Abonează-te la devoţionale zilnice
| Devoţionalul zilnic în limba romană |
| Devoţionalul pentru femei |
 |
Citește: Geneza 15,6; 2 Samuel 11; 12,1-25; Romani 3,20-23.31; 4,1-17; Galateni 3,19; 1 Ioan 3,4.
„„Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. ” (Romani 3,31)
Ideea centrală:Toţi oamenii din toate veacurile s-au confruntat cu aceeaşi nevoie de a renunţa la ideea de a obţine mântuirea prin respectarea regulilor sau a ritualurilor. Putem avea mântuirea numai dacă Îi îngăduim lui Dumnezeu să ne facă neprihăniţi prin sângele jertfei Domnului Isus Hristos.
În multe feluri, Romani 4 ajunge la temelia doctrinei biblice a mântuirii prin credinţă. Când l-a folosit pe Avraam – întruchiparea sfinţeniei şi a virtuţii – ca exemplu de om care avea nevoie să fie mântuit prin har, fără faptele Legii, Pavel nu le-a lăsat cititorilor nicio posibilitate de a înţelege greşit. Dacă cele mai bune fapte şi păzirea Legii nu au fost suficiente pentru a-l îndreptăţi pe Avraam înaintea lui Dumnezeu, ce speranţă mai are altcineva? Dacă Avraam a avut nevoie de har, oricine altcineva are nevoie de har, fie că este iudeu, fie că este dintre neamuri.
În Romani 4, Pavel ne descoperă trei etape principale în Planul de Mântuire: 1) făgăduinţa binecuvântării divine (făgăduinţa harului); 2) răspunsul omului la făgăduinţa aceasta (răspunsul credinţei) şi, în cele din urmă, 3) declaraţia divină prin care, acelora care cred, le este atribuită neprihănirea (îndreptăţirea). Aşa a fost pentru Avraam şi aşa este şi pentru noi.
Este crucial să ne aducem aminte că, pentru Pavel, mântuirea este primită prin har, este ceva care ne este dat, cu toate că nu merităm. Dacă am fi meritat-o, ar fi fost ceva ce ne era datorat şi, dacă ne era datorat, era o datorie, nu un dar. Pentru nişte fiinţe căzute şi degradate cum suntem noi, mântuirea nu poate fi decât un dar.
Pentru a dovedi ideea aceasta cu privire la mântuirea prin credinţă, Pavel se întoarce la Geneza 15,6: „Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire”. Aici, neprihănirea prin credinţă se află pe una dintre primele pagini ale Bibliei.
„Cel păcătos trebuie să vină la Hristos cu credinţă, să se bazeze pe me ritele Sale, să pună păcatele lui asupra Purtătorului păcatelor şi să primească iertarea Sa. Acesta este motivul pentru care El a venit în lume. Ca urmare, neprihănirea lui Hristos îi este atribuită păcătosului care se pocăieşte şi crede. El ajunge să fie un membru al familiei împărăteşti, un copil al Împăratului ceresc, un moştenitor al lui Dumnezeu şi împre ună moştenitor cu Hristos”. – Ellen G. White, Selected Messages, cartea 1, p. 215
„Neprihănirea este ascultarea de Lege. Legea cere neprihănirea, iar cel păcătos îi datorează Legii lucrul acesta, dar este incapabil să îl îndeplinească. Singura cale prin care poate să ajungă la neprihănire este credinţa. Prin credinţă, el poate să vină înaintea lui Dumnezeu cu meritele lui Hristos, iar Domnul pune ascultarea Fiului Său în contul celui păcătos”. – Idem, p. 367
„Dacă poate avea succes în a-l determina pe om să atribuie o valoare propriilor fapte, ca merite şi neprihănire, Satana ştie că poate să-l biruie prin ispitele lui şi face din el o victimă şi o pradă. … Stropiţi uşorii cu sângele Mielului de pe Golgota şi veţi fi în siguranţă”. – Ellen G. White, Review and Herald, 3 septembrie, 1889
De meditat: Cât de importantă este neprihănirea prin credinţă pentru relaţia ta cu
Dumnezeu? Ce poţi să faci pentru a te asigura că relaţia ta cu Dumnezeu nu
este tulburată de alte aspecte ale adevărului, până acolo încât să pierzi din
vedere învăţătura aceasta crucială? În cele din urmă, cât de bune sunt celelalte
învăţături fără aceasta?
Descarca acest studiu in format PDF
NOU!!! Scoala de Sabat in format
AUDIO (mp3)
Prin bunavointa si munca fratilor nostri din Comunitatea Eben-Ezer,
Spania va putem pune la dispozitie Scoala de Sabat in format audio.
Pentru ascultare mergeti pe site-ul
dansilor sau dati direct click AICI .
| |